joi, octombrie 02, 2008

Maini

Stateau in statia de tramvai. Asteptau. In jurul lor intunericul ineca contururile blocurilor. Numai felinarul din capatul statiei aducea un strop de lumina pe refugiu. Susoteau din cand in cand, parca linistea inconjuratoare ii indeamna sa sopteasca unul la urechea celuilalt.
El e mai inalt ca ea; ea este chiar maruntica. Are o basca mov pe cap, pe care si-o aranjeaza din cand in cand. Cochetarie. El isi tine mainile in buzunarele paltonului, ea il tine de brat. Asteapta tramvaiul. Zambesc discret. Obrazul ei, o data fin si rumen, acum tern si ridat, se increteste la fiecare zambet. Numai ochii lor pastreaza aceeasi licarire de-a lungul anilor. El este serios, nu risipeste zambete. O priveste ocrotitor si se asigura din cand in cand ca salul de la gatul ei ii tine bine de cald.
Soseste tramvaiul. Usile se deschid. Scoate din buzunar mana acoperita de o manusa neagra si ii prinde manuta ei, micutele manusi crem. O ajuta sa se urce, dupa care urca si el. Pastreaza mana ei in mana lui. Fac cativa pasi catre o bara de sustinere in timp ce el isi scoate o manusa si apuca bara de metal rece. Ea il prinde peste mana lui calda, care ii tine scut de recele fierului. Stie ca mereu a avut grija de ea. El cu cealalta mana rezemata pe cotul ei ii mai susoteste cate ceva. Se privesc si clipesc maruntel. Anii au trecut peste ei, iar ei au supravietuit anilor.