Eveniment cultural

Ieri am fost la TNB sa ma incant cu o piesa de teatru. Evenimentul Eduard al III-lea, cu Ion Caramitru in rolul principal.

"Viziunea modernă a regizorului Alexandru Tocilescu este susţinută de o echipă artistică formată din Dragoş Buhagiar, Iosif Herţea şi Daniel Gontz.
Ilustraţia muzicală aleasă de Gabriel Basarabescu punctează, dramatic, momentele tensionate ale spectacolului şi scenele de luptă, iar Păstorel Ionescu a coordonat întreaga mişcare scenică a spectacolului. " - citat din Mediafax.

Incredibil de fascinant... am ajuns la teatru plina de entuziasm. Dupa o ora, incepusem sa imi pierd interesul... in a doua ora deja eram terminata psihic... iar in a treia ora incepusem sa ma uit prin sala sa citesc cateva impresii de pe mutrele plictisite si incacrite ale oamenilor din jurul meu. Intr-adevar, majoritatea fetelor emanau un dezinteres total, dar totusi dadeau dovada de o rabdare stoica... in asteptarea terminarii spectacolul. Este admirabil faptul ca nu cred ca a fost o persoana in sala aia care sa se ridice si sa plece... inaintea terminarii piesei de teatru.

Despre piesa in sine: costume usor dubioase, jocul slab (Caramitru neintrand in discutie) cu tente penibile si patetice, al naibii de lunga ca durata si uhhh... "ilustratia muzicala" foarte frumoasa de alt fel, dar fara nici o legatura cu piesa in sine si atmosfera ei.

PS: pisioii sunt maritati toti, am ramas eu si cu mitzi Sanda ... la birou, impartind acelasi scaun, ca pana la aparitia ghiaurilor :)

Joy

Ieri, ajung acasa de la servici... ma uit dupa mitzi pe strada, nu o vad, dar sper ca s-a intors si e bine mersi in casa. Intru in curte si aud un miorlait, dar parca nu al Sandei... cand ma uit, pe gard se cocotase un ditamai motanul, alb cu pete maron care miorlaia de mama focului: "Zaaatt, mah, d-aici!!! Vrei sa imi "aranjezi" pisica??!?! Zaat! La tine acasa!!!"

In casa... nu era. Ghiaurii mici, cum mi-au simtit prezenta au inceput sa miorlaie si sa chitaie. "Unde umbla mamica voastra vagabonzica?!?! pis- pis !?!". Ei se uitau la mine: "Maaauuu! Mauuuu!"... oricum, nu intelegeam ce vor sa imi zica, asta daca chiar ziceau ei ceva acolo.

Dupa ce m-am stresat ieri toata ziua, unde o fi mitzi, pe unde o umbla, sa nu fi patit ceva... in sfarsit, seara pe la 10 am gasit-o cu puiutii in brate (aia doi cu care am ramas - si asta pana maine). De bucurie ca s-a intors, primul lucru pe care l-am facut a fost sa incui geamul pe care a iesit. O zi n-are decat sa stea in casa, maine oricum mutam cazarea.

Am gasit stapan si pentru pisoiul negru de care va povesteam ca a ramas singurel si lipsit de aparare :)

Iar de maine totul revine la normal, pisoii toti la stapani, mitzi inapoi la birou.

Eveniment

M-am gandit ca ar fi draguta o poza de grup cu

mormolocii crescuti deja. Vineri a fost ultima zi in care fratiorii au mai fost toti impreuna.

Am reusit sa marit 3 pisoi deocamdata, au mai ramas 2. Unul dintre ei este deja promis si unul s-ar putea sa il pastrez eu (cel din imagine). Si asta pentru ca tanti mitzi s-a hotarat sa plece la o plimbare sa se mai aeriseasca si nu cred ca a mai gasit drumul inapoi spre casa. Pisi a mai iesit la plimbari in cursul zilei, cat timp era geamul deschis si de fiecare data s-a intors. De ieri dimineata... tot plimbareata este... sper cand ajung acasa diseara sa o gasesc.

Prima zi...

.... e prima insemnare in blog...


Acum cateva luni, o pisicuta neagra - neagra (tomberonela) s-a lipit de mine. Venea zilnic la geamul de la birou si se zgaia acolo pana o primeam inauntru s-o iubim si mai ales sa o hranim (eu si colegii mei de munca). In timp, a devenit o obisnuinta, daca intarzia deja era panica la birou: "Unde e mitzi?! Unde e mitzi?!" ... mitzi care intre timp devenise Sanda :) ... si tot in timp, micuta pisicuta a inceput sa ia in proportii, pana cand la un moment dat nu a mai incaput in propria piele si s-a divizat in 6 ... ea + 5 puiuti. Toate bune si frumoase, de acum singura problema era ca nu o puteam lasa in strada cu 5 mormoloci asa ca i-am dus la mine acasa, sa o cazez provizoriu, pana cresc puiutii suficient pentru a-i putea plasa la diverse familii adoptive. 4 puiuti si-au gasit stapan... am ramas doar eu cu mitzi si cu un puiut caruia inca ii caut un stapan.

Asadar, ea este mitzi Sanda, frumoasa mamica si puiutii ei.

Au trecut 2 luni de cand mormolocii au aparut pe lume, deja sunt niste pisicute in miniatura, obraznice si curioase :)