Acum cand credeam ca o sa fie liniste si pace in marea familie care o include pe pisulina tomberoneza... a inceput o forfota si mai mare: tomberonezii stau la geam si miorlaie cate o serenada pentru micuta noastra. A fost necesar de mai multe recipiente cu apa rece ca sa pot sa ii racoresc si sa ii alug. Prin urmare, consiliu de familie (toti colegii de birou) si s-a luat hotararea... pisi trebuie castrata. So, asa am si facut. Am trecut prin emotii, am urmarit-o cat era de bleaga, speriata si dezorientata dupa ce si-a revenit din anestezie si s-a trezit iar la mine acasa. Am vazut-o cum isi revine incet, incet... cum nu mai miorlaie nimeni sub geam dupa ea si cum parca, niciodata, nu am vazut-o cu o pofta mai mare de viata ca pana acum.
Au trecut aproape doua saptamani de la operatie. Ea este vesela, jucausa si mancacioasa. Trecuta printr-o schimbare majora in viata ei micuta si nesemnificativa, pot spune ca acum este o alta :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu