Iluzie sau realitate

Iluzia este perceptia falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor.

Traim intr-o lume reala sau suntem inconjurati de iluziile propriei noastre realitati?

NU exista adevar sau dreptate absolute. Ele sunt relative in functie de scala de valori pe care sunt masurate. Scala de valori o invatam de mici de la parintii nostrii, care la randul lor au invatat-o de la parintii lor si tot asa. Vorba aceea. Marul nu cade departe de pom. Paradoxal, aceste reguli care definesc scala de valori dupa care ne ghidam in societate, sa putem comunica, nu sunt identice. Micile diferente determina oamenii sa se regaseasca, sa se imprieteneasca - cei care masoara la fel, similar.

Daca aceste valori difera, ar fi corect sa afirm ca neintelegerile intre oameni apar atunci cand aceste unitati de masura difera? Un individ concepe un mesaj, il transmite, iar receptorul sau preia mesajul dar decodificarea mesajului se face dupa alte reguli (decat cele ce au compus-o) - nici un mesaj de verificare nu mai este transmis.

Si apar neintelegeri intre indivizi, nici macar nu sunt constientizate, discrepantele fiind atat de mici. Oamenii nu se inteleg pe deplin. Nuante ale exprimarii sunt traduse diferit de la persoana la persoana. Ceea ce eu vreau sa transmit, nu va fi perceput in felul in care l-am transmis. Poate fi perceput ca o ofensa, ca o nepasare, ca o exagerare, ca o aprobare... astfel, o sa traiesc mereu cu iluzia ca in realitatea mea lucrurile se intampla asa cum le percep eu. Dar ce se intampla cu realitatea persoanei de langa mine? Cele doua realitati nu ar trebui sa coincida?

Duffy - Stepping Stone

Pseudo-viata?

Ce inseamna sa traiesti?

Lupti in fiecare zi sa traiesti. Sa vezi, sa mirosi, sa auzi... este suficient? Nu. Trebuie sa atingi, sa gusti, sa inspiri. Lumea din pacate este mult prea grabita sa se opreasca sa simta adierea vantului pe obraji sau sa se bucure de o zi insorita dupa o zi ploiasa. Lucruri simple, care bucura simturile adunate de-a lungul vietii sunt cele care ne spun ca am trait. Oare avem curajul sa ne bucuram de lucruri simple? Sau trebuie sa construim situatii complexe si sa ne pierdem in hatisul detaliilor incat sa nu mai vedem razele de soare. Traiesc intr-un oras aglomerat, cu oameni mereu pe fuga, care se plang mereu ca nu au timp sa faca tot ce isi propun, ca sunt obositi, epuizati, stresati. Toata alergatura aceasta la ce foloseste? Sa ne facem viata mai comoda: mai comoda, dar mai trista? Cati oameni pot spune ca se valoreaza mai mult pe ei insisi decat comoditatea materiala obtinuta cu atata truda... Si congestionati de atata alergatura, uitam de noi, uitam de cei din jur. Banii dicteaza directia carierei, a prieteniilor, a intereselor personale. Caci nu mai avem timp sa ne gandim oare ce ne-ar placea sa facem cu adevarat - ne imitam unii pe altii ca niste maimute; mai trist: banii devin substituent al afectiunii.

Ce inseamna sa traiesti?

Sa vezi, sa mirosi, sa auzi... sa atingi, sa gusti, sa inspiri. Opreste-te! Inspira adanc! Intinde mana si atinge! Lasa-ti buzele sa savureze!... opreste-te...

Week-end-ul unei soferite

Nu stiu cum am reusit sa fac un serial despre soferite :)

Weekend-ul la mine a inceput, ca deobicei, intr-un mod alert, cu alergaturi peste tot prin oras. Sambata seara totusi imi stabilisem un program sincronizat cu al poporului din Bucuresti - concertul lui Bryan Adams. Trafic intens, nema locuri de parcare... intr-o inspiratie de moment am intrat pe niste stradute in spatele unor blocuri sa imi caut un loc. Cand am crezut ca a dat norocul peste mine si am gasit o bucatica de asfalt sa imi odihnesc masinuta: BUFF!!! ... am cazut cu roata din fata dreapta intr-o gura de canal descoperita si nesemnalizata.

Dupa vreo 10 minute de contemplat, am avut parte de niste trecatori binevoitori care mi-au ridicat masinuta si au scapat-o de capcana acelui canal. In discutia noastra unul dintre ei a mentionat: "Ce sa-i faci?!?! Femeie la volan!".

Da, no comment. Mi-am facut-o singura. La concert nu m-am mai dus. Nu stiu ce s-a intamplat pe acolo.

In schimb am fost duminica, in Herastrau la o plimbare ca doar era o zi frumoasa si cu soare... Si cine spune ca politia rutiera romana nu este vigilenta, mai ales duminica, se inseala amarnic. Pentru prima oara (si ultima oara!) am parcat la Arcul de Triumf si am si luat amenda pentru "Oprire interzisa" si 2 puncte.

Si cu asta, m-am spovedit, sper sa mi se ierte pacatele.

Tot cu volanul

Am primit de la unul din colegii mei un link catre o pagina care merita sa iti arunci o privire... mai ales daca esti sofer si nu vrei sa devii celebru pe acest site:

http://www.topgear.ro/bizon

Enjoy!

Vacanta s-a terminat

Strazile Bucurestiului sunt iarasi mult prea aglomerate.

Am plecat ieri spre servici si am avut o surpriza naucitoare. Dupa ce mi-am schimbat traseul si am crezut ca am gasit unul liber, - in loc sa raman blocata in trafic o ora si 45 de minute, puteam sa ajung la servici in 20 de minute... - well, am observat ca numarul masinilor s-a marit, chiar si pe traseul meu alambicat, dar liber. M-am gandit in sinea mea ca probabil, luni oamenii sunt mai harnici si pleaca mai devreme la servici. Azi aceeasi buluceala, aceeasi nebunie... !:?!@?!?!?@?!?@?!@?!?@ Aaaaahhhhhh!... :( Este septembrie: concediile s-au terminat, lumea s-a intors in Bucuresti...

uuffffaaaa! :( Iar trebuie sa ma trezesc mai devreme sa ajung la timp la servici.