Lupti in fiecare zi sa traiesti. Sa vezi, sa mirosi, sa auzi... este suficient? Nu. Trebuie sa atingi, sa gusti, sa inspiri. Lumea din pacate este mult prea grabita sa se opreasca sa simta adierea vantului pe obraji sau sa se bucure de o zi insorita dupa o zi ploiasa. Lucruri simple, care bucura simturile adunate de-a lungul vietii sunt cele care ne spun ca am trait. Oare avem curajul sa ne bucuram de lucruri simple? Sau trebuie sa construim situatii complexe si sa ne pierdem in hatisul detaliilor incat sa nu mai vedem razele de soare. Traiesc intr-un oras aglomerat, cu oameni mereu pe fuga, care se plang mereu ca nu au timp sa faca tot ce isi propun, ca sunt obositi, epuizati, stresati. Toata alergatura aceasta la ce foloseste? Sa ne facem viata mai comoda: mai comoda, dar mai trista? Cati oameni pot spune ca se valoreaza mai mult pe ei insisi decat comoditatea materiala obtinuta cu atata truda... Si congestionati de atata alergatura, uitam de noi, uitam de cei din jur. Banii dicteaza directia carierei, a prieteniilor, a intereselor personale. Caci nu mai avem timp sa ne gandim oare ce ne-ar placea sa facem cu adevarat - ne imitam unii pe altii ca niste maimute; mai trist: banii devin substituent al afectiunii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu