Incredibil cum poti traversa intr-o zi strada si sa ti se schimbe neasteptat viata. Erau fericiti impreuna. Nu puteai sa treci pe langa ei pe strada, fara sa zambesti in sinea ta si sa te gandesti ca exista un colt fericit pentru acei doi si o raza de speranta incoltea in sufletul tau: exista pentru toti un loc fericit. Radiau. Un singur cuvant, o singura privire, un zambet, o atingere. Pentru ei era suficient. Cotidianul nu parea sa ii indeparteze. Bucuria lor era in stralucirea din ochii celuilalt. Dar cum in orice poveste de dragoste, euforia dispare pe nesimtite... te trezesti intr-o zi uitandu-te la persoana de langa tine si intrebandu-te unde s-a pierdut. Distanta creste. Trecutul revine. Povestea se repeta. Decizii luate gresit, impulsuri nestapanite, furii inabusite, gelozii ascunse, intrebari neraspunse... inertia ii ducea mai departe. El nu mai vorbea. Nu pentru ca nu avea ce spune, dar pentru ca i se parea banal orice gand ii venea in minte. Ea nu mai asculta. Zambetele s-au rarit, saruturile pe frunte au disparut. Ea s-a intristat, el a renuntat sa mai lupte. Au renuntat amandoi. Pana si asta au facut-o impreuna, unul alaturi de celalalt, pentru ca fiecare credea ca celalalt a renuntat.
marți, iulie 29, 2008
marți, iulie 22, 2008
Poveste: Inceputul - continuare
Forfota. Galagie. Claxoane. Miros de esapament. Imbranceli. Voci. Muzica amestecata cu huruitul motoarelor. Cam asa s-ar descrie drumul spre servici, dimineata. E o zi ca oricare alta, in care te-ai trezit putin prea tarziu, ai zabovit putin prea mult in baie, ti-ai sorbit pe indelete cafeaua si cand ai privit ceasul ai vazut cat de mult urmeaza sa intarzii. Dar nu te stresezi, azi ai o zi usoara. Zambesti. Mergi agale pe troatuar, te gandesti: o noua zi de munca, aceeasi rutina. Nu aveai de unde sa stii, ca azi, intr-o zi ca oricare alta, urma sa ti schimbe rutina. Astepti la semafor culoarea verde. Pe partea cealalta a strazii astepta, pierduta in multime, ea. Ai mai vazut-o la acelasi semafor, la aceeasi ora. O vedeai si treceai mai departe. Dar azi, cand va trece pe langa tine, va zambi atat de incantator, ca nu vei mai uita zambetul acela toata ziua. Vei astepta cu nerabare ziua ce va urma, semaforul unde o vei intalni pe trecerea de pietoni.
Asa a aparut ea si a bulversat toate regulile dupa care traiai linistit. Ea a adus un strop de veselie in viata ta, a dat intensitate culorilor din jurul tau. Ai iubit-o ca un nebun... si acum?
vineri, iulie 18, 2008
Poveste - perspectiva ei
Dimineata m-a trezit ciripitul pasarelelor. E o zi minunata azi. E clad, e vara, e placut. Orasul freamata, e forfota mare, galagie, oameni peste tot. Imi place. Ador zarva asta. Ador orasul asta. Imi amintesc de plecarea la munte, cu el... doar noi doi, in pustietate. Linistea specifica locului, era apasatoare pentru mine, nu puteam sa imi aud nici macar gandurile. Paradoxal. Nu puteam sa adorm. Prea multa liniste. Nu se auzea nici un scartait de roti sau un claxon sau vreun trecator grabit injurand. Toate astea fac parte din farmecul unui oras care continua sa ma fascineze.
Ma indrept in pas usor spre casa. Si totusi mi-a placut la munte. Avea un suras copilaresc care ii lumina ochii. Mi-a povestit cu entuziasm din traznaile pe care le facea cand era copil. Apoi a tacut. Si tacerea aceea, m-ar fi deranjat, dar parea firesc sa stam unul langa altul, pe malul lacului, fara o vorba, privind in zare si tinandu-ne de mana. Acum tacerea lui ma intristeaza.
Pe strada copii se joaca sotron, pe trotuar doua fetite sar coarda, chicotind si imbrancindu-se. Ce bine era sa fi fost in locul lor... M-am oprit in fata porti sa scot cheile din geanta. Ridic privirea si vad o floare alba prinsa de ea. E de la el... iar el in continuare nu-mi spune nimic.
joi, iulie 17, 2008
Muierusca la volan
Dimineata, in drum spre servici... pe doua randuri asteptam la semafor sa se faca verde. In dreapta mea o tanara domnisoara la volan. Dupa intersectie, ca sa iti pastrezi banda trebuie sa tragi usor de volan spre dreapta. Domnisoarei ii era greu sa miste volanul, asa ca m-a impins pe contrasens... macar daca punea semnal, intelegeam ce vrea. O clacxonez si ea se incapataneaza sa inainteze drept!
M-am enervat. N-ar fi trebuit. As fi putut sa anticipez ... doar era o tanara conducatoare; dar era dimineata. Trag masina in dreptul ei si ma uit la ea:
Eu: "Vrei sa iti arat eu cum se semnalizeaza cand schimbi banda?" - recunosc, sunt rautcioasa.
Ea: "Da' nu vreau!"
Eu: "Dar macar stii ca ai asa ceva la masina?"
Ea: "Nu vreau! Nu te las! Nu vreau..."
Eu: "De semnalizare vorbesc, ca de lasat, am vazut ca nu ma lasi sa trec..."
Ea: "Nu vreau! NUU vreau!!"
Acum imi dau seama ca suna ca o placa stricata... "nu vreau, nu vreau". Si "nu vreau" caracterizeaza multe duduite la volan. Ele nu lasa pe nimeni sa intre in fata lor, blocheaza accesul pe stradute asteptand in coloana sa mai avanseze 10 centimetri, intra pe sens interzis si se cearta cu tine sa le lasi sa avanseze si se mai cearta pentru locul de parcare, argumentand "EU parchez aici! Eu sunt avocata!", apoi parcheaza anapoda cu doua roti pe trotuar, una pe carosabil si cealalta in aer.
miercuri, iulie 16, 2008
Poveste - din perspectiva lui
Este cald afara si totusi suportabil, mai mult umezeala ma deranjeaza. Stau in fata portii, rezemat de stalp si cu capul plecat in pamant. Ma gandesc daca o sa imi raspunda, oare ce am sa ii spun. Mai astept... Oare o sa imi amintesc tot ce vroiam sa ii spun. Oare atunci o sa aiba vreo noima toate vorbele care imi vor iesi pe gura? Ma intreb daca ideile vor parea la fel de coerente, o data ce ea sa o se uite la mine cu privirea ei cruda si cu o evidenta nerabdare: "Zi o data ce ai de zis, ca n-am timp!" Nu o sa mai pot sa ii spun nimic. In zece cuvinte grabite nu pot sa o fac sa inteleaga. Oricum ma uraste. De fapt, ma iubeste, dar este prea furioasa si nu stie; si cand stie, nu recunoaste. Invart in mana floarea care i-am adus-o. De la caldura, petalele de pe margine incep sa isi schimbe culoarea. Imi scot o tigara, o invart intre degete si ma uit la ea. "Tutunul dauneaza grav sanatatii." ... si ELE oare nu?
marți, iulie 15, 2008
Drumul spre Vama...
Nu stiu cum a aparut psihoza asta generala cu mersul la mare, o data cu "inceperea sezonului"...
Este exact ca la deschiderea oficiala a sarbatorilor de iarna, cand au pus un morman de sarme in mijlocul pietii Unirea si tot poporul de 1 Decembrie se bulucea sa vada grozavia. Drum care a costat ore si nervi pretiosi din viata unor oameni.
Stau in masina, rezemata lenes de geam si privesc in zare. Nu am mai avansat de vreo 5 minute nici un centimentru. Ma plictisesc. Soarele arde, asfaltul e incis, masinile din jur huruie si un miros de esapament ne invaluie. Ce frumos! Mergem la mare. Este ora 11 si inca nu am iesit de pe autostrada... speram sa ajungem si noi la o ora rezonabila in Vama.
Am avansat 3 metri si iar ne-am oprit.
... drumul este aglomerat. Nu ai altceva de facut decat sa suferi de caldura si plictiseala. Mai beau din cand in cand apa. Ma uit la tovarasul meu de drum cat de linistit motaie in scaunul lui. Soferul se plimba usor iritat pe sosea.
"Pana unde o fi asa de aglomerat?"
... in sfarsit am iesit de pe autostrada. Traficul parca se mai fluidizeaza putin. Acum cel putin nu mai stam... avansam cu 30km/h, dar avansam.
"Offf... cat mai avem de mers!"
Am ajuns in Vama pe la ora 2 dupa-amiaza, plecati de la ora 9. Ma gandeam cu ciuda, ca ar fi trebuit sa plecam mai devreme si evident, ca am fi ajuns mai repede. Corect?
PS: NU!! Ulterior am aflat ca daca plecam la ora 5 dimineata ajungeam la 1 dupa-masa...
miercuri, iulie 09, 2008
Din ciclul "Femeie la volan"
Personaj: o anume femeie, cu fata dura barbateasca concentrata, de dimensiuni 4 x 4.
Loc de desfasurare: intersectia str Plantelor cu str Traian.
Actiune: doamna la volanul unui Logan albastru, manuia masina sa intre pe strada Plantelor.
Observatie: pentru necunoscatori... strada Plantelor nu este cu strada sens unic, desi pe site-ul politiei rutiere exista o sectiune unde cetatenii pot sa isi dea cu parerea care strazi ar trebui sa fie sens unic sau transformate in sens unic... o astfel de parere am trimis si eu referitor la strada Plantelor, o straduta pe care fluxul masinilor este, in general, dinspre Popa Nan spre Traian (mai ales dimineata) si care datorita masinilor parcate este echivalentul unei singure benzi.
Actiune: - continuare - ... si intra pe strada, se incurca cu masinile care tranzitau Plantelor si totusi se incapataneaza sa avanseze, moment in care loveste masina parcata de pe dreapta ei. Se opreste intrigata "Oare ce sunt sunetele care tocmai s-au auzit?!?!?" ...5 secunde de procesare a informatiilor... dupa care a 1-a si dai cu tupeu inainte... porneste alarma masinii parcate, tanti cu Logan ii da tot inainte. Masina parcata ramane in urma cu portiera, aripa fata stanga si roata din fata stanga DISTRUSE... cu alarma urland... si FEMEIA LA VOLANul Loganului se indrepta voiniceste catre mine. Moment in care am decis, ca nu o las sub nici o forma sa ma ocoleasca, cine stie cum ma darama si pe mine... MARSARIER! si fugi din calea inconstientei!!!
... am reusit sa o evit pe tanti!... si pe gura mea a iesit un "Futu-i!@?!@!?"
duminică, iulie 06, 2008
Interesant
Am intalnit recent o treaba foarte simpatica/interesanta: o aplicatie simpatica WorldClock 2008 care afiseaza niste estimari bazate pe masuratori statistice anuale din diferite surse... cel mai bine va lamuriti intrand pe WorldClock 2008.
Enjoy!
Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)