Incredibil cum poti traversa intr-o zi strada si sa ti se schimbe neasteptat viata. Erau fericiti impreuna. Nu puteai sa treci pe langa ei pe strada, fara sa zambesti in sinea ta si sa te gandesti ca exista un colt fericit pentru acei doi si o raza de speranta incoltea in sufletul tau: exista pentru toti un loc fericit. Radiau. Un singur cuvant, o singura privire, un zambet, o atingere. Pentru ei era suficient. Cotidianul nu parea sa ii indeparteze. Bucuria lor era in stralucirea din ochii celuilalt. Dar cum in orice poveste de dragoste, euforia dispare pe nesimtite... te trezesti intr-o zi uitandu-te la persoana de langa tine si intrebandu-te unde s-a pierdut. Distanta creste. Trecutul revine. Povestea se repeta. Decizii luate gresit, impulsuri nestapanite, furii inabusite, gelozii ascunse, intrebari neraspunse... inertia ii ducea mai departe. El nu mai vorbea. Nu pentru ca nu avea ce spune, dar pentru ca i se parea banal orice gand ii venea in minte. Ea nu mai asculta. Zambetele s-au rarit, saruturile pe frunte au disparut. Ea s-a intristat, el a renuntat sa mai lupte. Au renuntat amandoi. Pana si asta au facut-o impreuna, unul alaturi de celalalt, pentru ca fiecare credea ca celalalt a renuntat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
nu cred ca acolo unde este dragoste , poate exista renuntare.....cred ca povestea nu a fost tesuta cu fire de dragoste.........poate de curiozitate, orgoliu, dorinta.......de fapt am un amic care se indragosteste zilnic aproape..........cred ca lui ii este familiara renuntarea....
Nu mai este poveste… poate ca nici n-a fost...
Povestile sunt nemuritoare.
Ai luat un pumn de banalitate, ai suflat-o cu o aura stralucitoare, ai pus-o pe un piedestal si ai vrut cu totdinadinsul sa reziste acolo.
Ai creat un flux unidirectional catre o structura efemera care nu poate rezista coroziunii mediului extern ostil.
Vesnicia se construieste pe o structura tridimensionala, autentica, cu stralucire proprie, care nu pierde niciodata din intensitate, dar se poate amplifica intr-un camp de raze cu lungimea de unda potrivita.
asta este tortura
vesnicia se construieste cel putin pe 4 dimensiuni : h.L.l. si cea mai importanta : timpul
Vesnicia este insasi a patra dimensiune cu limitele in infinit. Si poti s-o zaresti cand stii in ce moment al zilei te afli dupa cum se deschide sau se inchide o floare, dupa felul in care canta o pasare, dupa momentul in care ataca tantarii...
Vesnicia e in fiecare dintre noi, este suma momentelor sublime. Si daca avem puterea sa sesizam franturile care dezvaluie intregul, putem spune, ca suntem niste oameni fericiti.
iubire... am incetat de mult sa mai cred in asa ceva
traim intr o lume plina de ura,interese personale si cel mai grav indiferenta prea des intalnita
ceea ce numiti voi iubire nu este ceea ce pare ... ci doar o speranta desarta ca este cineva care te intelege sau careia ii pasa de tine
fiecare din parteneri isi vrea binele si isi arata un fals interes,mai mult din obligatie sau din frica de mai multa singuratate
singura care ma intelege si ma accepta asa cum sunt fara sa incerce sa ma schimbe este bautura care imi mai alina realitatea... de multe ori mult prea reala pentru mine
Trimiteți un comentariu