Maini

Stateau in statia de tramvai. Asteptau. In jurul lor intunericul ineca contururile blocurilor. Numai felinarul din capatul statiei aducea un strop de lumina pe refugiu. Susoteau din cand in cand, parca linistea inconjuratoare ii indeamna sa sopteasca unul la urechea celuilalt.

El e mai inalt ca ea; ea este chiar maruntica. Are o basca mov pe cap, pe care si-o aranjeaza din cand in cand. Cochetarie. El isi tine mainile in buzunarele paltonului, ea il tine de brat. Asteapta tramvaiul. Zambesc discret. Obrazul ei, o data fin si rumen, acum tern si ridat, se increteste la fiecare zambet. Numai ochii lor pastreaza aceeasi licarire de-a lungul anilor. El este serios, nu risipeste zambete. O priveste ocrotitor si se asigura din cand in cand ca salul de la gatul ei ii tine bine de cald.

Soseste tramvaiul. Usile se deschid. Scoate din buzunar mana acoperita de o manusa neagra si ii prinde manuta ei, micutele manusi crem. O ajuta sa se urce, dupa care urca si el. Pastreaza mana ei in mana lui. Fac cativa pasi catre o bara de sustinere in timp ce el isi scoate o manusa si apuca bara de metal rece. Ea il prinde peste mana lui calda, care ii tine scut de recele fierului. Stie ca mereu a avut grija de ea. El cu cealalta mana rezemata pe cotul ei ii mai susoteste cate ceva. Se privesc si clipesc maruntel. Anii au trecut peste ei, iar ei au supravietuit anilor.

Iluzie sau realitate

Iluzia este perceptia falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor.

Traim intr-o lume reala sau suntem inconjurati de iluziile propriei noastre realitati?

NU exista adevar sau dreptate absolute. Ele sunt relative in functie de scala de valori pe care sunt masurate. Scala de valori o invatam de mici de la parintii nostrii, care la randul lor au invatat-o de la parintii lor si tot asa. Vorba aceea. Marul nu cade departe de pom. Paradoxal, aceste reguli care definesc scala de valori dupa care ne ghidam in societate, sa putem comunica, nu sunt identice. Micile diferente determina oamenii sa se regaseasca, sa se imprieteneasca - cei care masoara la fel, similar.

Daca aceste valori difera, ar fi corect sa afirm ca neintelegerile intre oameni apar atunci cand aceste unitati de masura difera? Un individ concepe un mesaj, il transmite, iar receptorul sau preia mesajul dar decodificarea mesajului se face dupa alte reguli (decat cele ce au compus-o) - nici un mesaj de verificare nu mai este transmis.

Si apar neintelegeri intre indivizi, nici macar nu sunt constientizate, discrepantele fiind atat de mici. Oamenii nu se inteleg pe deplin. Nuante ale exprimarii sunt traduse diferit de la persoana la persoana. Ceea ce eu vreau sa transmit, nu va fi perceput in felul in care l-am transmis. Poate fi perceput ca o ofensa, ca o nepasare, ca o exagerare, ca o aprobare... astfel, o sa traiesc mereu cu iluzia ca in realitatea mea lucrurile se intampla asa cum le percep eu. Dar ce se intampla cu realitatea persoanei de langa mine? Cele doua realitati nu ar trebui sa coincida?

Duffy - Stepping Stone

Pseudo-viata?

Ce inseamna sa traiesti?

Lupti in fiecare zi sa traiesti. Sa vezi, sa mirosi, sa auzi... este suficient? Nu. Trebuie sa atingi, sa gusti, sa inspiri. Lumea din pacate este mult prea grabita sa se opreasca sa simta adierea vantului pe obraji sau sa se bucure de o zi insorita dupa o zi ploiasa. Lucruri simple, care bucura simturile adunate de-a lungul vietii sunt cele care ne spun ca am trait. Oare avem curajul sa ne bucuram de lucruri simple? Sau trebuie sa construim situatii complexe si sa ne pierdem in hatisul detaliilor incat sa nu mai vedem razele de soare. Traiesc intr-un oras aglomerat, cu oameni mereu pe fuga, care se plang mereu ca nu au timp sa faca tot ce isi propun, ca sunt obositi, epuizati, stresati. Toata alergatura aceasta la ce foloseste? Sa ne facem viata mai comoda: mai comoda, dar mai trista? Cati oameni pot spune ca se valoreaza mai mult pe ei insisi decat comoditatea materiala obtinuta cu atata truda... Si congestionati de atata alergatura, uitam de noi, uitam de cei din jur. Banii dicteaza directia carierei, a prieteniilor, a intereselor personale. Caci nu mai avem timp sa ne gandim oare ce ne-ar placea sa facem cu adevarat - ne imitam unii pe altii ca niste maimute; mai trist: banii devin substituent al afectiunii.

Ce inseamna sa traiesti?

Sa vezi, sa mirosi, sa auzi... sa atingi, sa gusti, sa inspiri. Opreste-te! Inspira adanc! Intinde mana si atinge! Lasa-ti buzele sa savureze!... opreste-te...

Week-end-ul unei soferite

Nu stiu cum am reusit sa fac un serial despre soferite :)

Weekend-ul la mine a inceput, ca deobicei, intr-un mod alert, cu alergaturi peste tot prin oras. Sambata seara totusi imi stabilisem un program sincronizat cu al poporului din Bucuresti - concertul lui Bryan Adams. Trafic intens, nema locuri de parcare... intr-o inspiratie de moment am intrat pe niste stradute in spatele unor blocuri sa imi caut un loc. Cand am crezut ca a dat norocul peste mine si am gasit o bucatica de asfalt sa imi odihnesc masinuta: BUFF!!! ... am cazut cu roata din fata dreapta intr-o gura de canal descoperita si nesemnalizata.

Dupa vreo 10 minute de contemplat, am avut parte de niste trecatori binevoitori care mi-au ridicat masinuta si au scapat-o de capcana acelui canal. In discutia noastra unul dintre ei a mentionat: "Ce sa-i faci?!?! Femeie la volan!".

Da, no comment. Mi-am facut-o singura. La concert nu m-am mai dus. Nu stiu ce s-a intamplat pe acolo.

In schimb am fost duminica, in Herastrau la o plimbare ca doar era o zi frumoasa si cu soare... Si cine spune ca politia rutiera romana nu este vigilenta, mai ales duminica, se inseala amarnic. Pentru prima oara (si ultima oara!) am parcat la Arcul de Triumf si am si luat amenda pentru "Oprire interzisa" si 2 puncte.

Si cu asta, m-am spovedit, sper sa mi se ierte pacatele.

Tot cu volanul

Am primit de la unul din colegii mei un link catre o pagina care merita sa iti arunci o privire... mai ales daca esti sofer si nu vrei sa devii celebru pe acest site:

http://www.topgear.ro/bizon

Enjoy!

Vacanta s-a terminat

Strazile Bucurestiului sunt iarasi mult prea aglomerate.

Am plecat ieri spre servici si am avut o surpriza naucitoare. Dupa ce mi-am schimbat traseul si am crezut ca am gasit unul liber, - in loc sa raman blocata in trafic o ora si 45 de minute, puteam sa ajung la servici in 20 de minute... - well, am observat ca numarul masinilor s-a marit, chiar si pe traseul meu alambicat, dar liber. M-am gandit in sinea mea ca probabil, luni oamenii sunt mai harnici si pleaca mai devreme la servici. Azi aceeasi buluceala, aceeasi nebunie... !:?!@?!?!?@?!?@?!@?!?@ Aaaaahhhhhh!... :( Este septembrie: concediile s-au terminat, lumea s-a intors in Bucuresti...

uuffffaaaa! :( Iar trebuie sa ma trezesc mai devreme sa ajung la timp la servici.

Detalii incident pentru nelamuriti

Cum am primit un comentariu ca nu s-a inteles situatia de ieri, m-am straduit sa desenez :D

Explicatii:

- patratelul galben reprezinta taxiul

- patratelul gri sunt eu

- patratelul albastru sunt batraneii

- iar liniile curbe reprezinta traseul intentionat de fiecare masina in parte

Eu am pornit in acelasi timp cu taxiul. Evident din desen nu reiese ca taxiul ar fi avut destul de mult loc sa ma ocoleasca prin dreapta, deoarece in dreapta mea este un parc si muuuuult spatiu etc... oricum, nici un sofer cu mintile in cap nu cred ca ar fi facut stanga prin dreapta mea =)))

Iar batraneii au urmarit fascinati toata sceneta dupa care m-au aplaudat cum se cuvine :)))

(imi cer scuze pentru abilitatile mele de desenator - n-am nici o treaba!)

Si eu sunt soferita la volan

Azi dimineata. Traseul meu obisnuit catre servici :D

Intersectie - trei masini in felul urmator:

1. o masina cu 2 batranei in ea (ma rog, par alb, de aici si concluzia) oprita sa faca stanga pe sensul opus mie

2. un taxi oprit, sa faca stanga pe drumul cu prioritate, cumva in dreapta mea

3. eu oprita sa fac staga (prin fata batraneilor)

Nu stiu ce m-a posedat de dimineata. M-am asigurat, m-am uitat la taxi si dupa felul in care m-a privit si felul in care a tras de volan am crezut ca ma va ocoli prin dreapta mea ca sa ma lase si pe mine sa fac stanga. Bineinteles, o judecata tare gresita. Eu am pornit, el a pornit... era mai mai sa ne ciocnim! Am pus frana. M-am oprit la timp.

Am tras aer in piept, si m-am felicitat pentru viteza de reactie... am privit catre batranei: sareau in masina razand cat puteau de tare si aplaudau de mama focului!!! :)))) Ei m-au determinat sa povestesc ce soferita buna am fost eu azi!

Intrebare

De ce dorintele noastre sunt limitate de dorintele altor persoane?

Poveste - perspectiva lor

Incredibil cum poti traversa intr-o zi strada si sa ti se schimbe neasteptat viata. Erau fericiti impreuna. Nu puteai sa treci pe langa ei pe strada, fara sa zambesti in sinea ta si sa te gandesti ca exista un colt fericit pentru acei doi si o raza de speranta incoltea in sufletul tau: exista pentru toti un loc fericit. Radiau. Un singur cuvant, o singura privire, un zambet, o atingere. Pentru ei era suficient. Cotidianul nu parea sa ii indeparteze. Bucuria lor era in stralucirea din ochii celuilalt. Dar cum in orice poveste de dragoste, euforia dispare pe nesimtite... te trezesti intr-o zi uitandu-te la persoana de langa tine si intrebandu-te unde s-a pierdut. Distanta creste. Trecutul revine. Povestea se repeta. Decizii luate gresit, impulsuri nestapanite, furii inabusite, gelozii ascunse, intrebari neraspunse... inertia ii ducea mai departe. El nu mai vorbea. Nu pentru ca nu avea ce spune, dar pentru ca i se parea banal orice gand ii venea in minte. Ea nu mai asculta. Zambetele s-au rarit, saruturile pe frunte au disparut. Ea s-a intristat, el a renuntat sa mai lupte. Au renuntat amandoi. Pana si asta au facut-o impreuna, unul alaturi de celalalt, pentru ca fiecare credea ca celalalt a renuntat.

Poveste: Inceputul - continuare

Forfota. Galagie. Claxoane. Miros de esapament. Imbranceli. Voci. Muzica amestecata cu huruitul motoarelor. Cam asa s-ar descrie drumul spre servici, dimineata. E o zi ca oricare alta, in care te-ai trezit putin prea tarziu, ai zabovit putin prea mult in baie, ti-ai sorbit pe indelete cafeaua si cand ai privit ceasul ai vazut cat de mult urmeaza sa intarzii. Dar nu te stresezi, azi ai o zi usoara. Zambesti. Mergi agale pe troatuar, te gandesti: o noua zi de munca, aceeasi rutina. Nu aveai de unde sa stii, ca azi, intr-o zi ca oricare alta, urma sa ti schimbe rutina. Astepti la semafor culoarea verde. Pe partea cealalta a strazii astepta, pierduta in multime, ea. Ai mai vazut-o la acelasi semafor, la aceeasi ora. O vedeai si treceai mai departe. Dar azi, cand va trece pe langa tine, va zambi atat de incantator, ca nu vei mai uita zambetul acela toata ziua. Vei astepta cu nerabare ziua ce va urma, semaforul unde o vei intalni pe trecerea de pietoni.

Asa a aparut ea si a bulversat toate regulile dupa care traiai linistit. Ea a adus un strop de veselie in viata ta, a dat intensitate culorilor din jurul tau. Ai iubit-o ca un nebun... si acum?

Poveste - perspectiva ei

Dimineata m-a trezit ciripitul pasarelelor. E o zi minunata azi. E clad, e vara, e placut. Orasul freamata, e forfota mare, galagie, oameni peste tot. Imi place. Ador zarva asta. Ador orasul asta. Imi amintesc de plecarea la munte, cu el... doar noi doi, in pustietate. Linistea specifica locului, era apasatoare pentru mine, nu puteam sa imi aud nici macar gandurile. Paradoxal. Nu puteam sa adorm. Prea multa liniste. Nu se auzea nici un scartait de roti sau un claxon sau vreun trecator grabit injurand. Toate astea fac parte din farmecul unui oras care continua sa ma fascineze.

Ma indrept in pas usor spre casa. Si totusi mi-a placut la munte. Avea un suras copilaresc care ii lumina ochii. Mi-a povestit cu entuziasm din traznaile pe care le facea cand era copil. Apoi a tacut. Si tacerea aceea, m-ar fi deranjat, dar parea firesc sa stam unul langa altul, pe malul lacului, fara o vorba, privind in zare si tinandu-ne de mana. Acum tacerea lui ma intristeaza.

Pe strada copii se joaca sotron, pe trotuar doua fetite sar coarda, chicotind si imbrancindu-se. Ce bine era sa fi fost in locul lor... M-am oprit in fata porti sa scot cheile din geanta. Ridic privirea si vad o floare alba prinsa de ea. E de la el... iar el in continuare nu-mi spune nimic.

Muierusca la volan

Dimineata, in drum spre servici... pe doua randuri asteptam la semafor sa se faca verde. In dreapta mea o tanara domnisoara la volan. Dupa intersectie, ca sa iti pastrezi banda trebuie sa tragi usor de volan spre dreapta. Domnisoarei ii era greu sa miste volanul, asa ca m-a impins pe contrasens... macar daca punea semnal, intelegeam ce vrea. O clacxonez si ea se incapataneaza sa inainteze drept!

M-am enervat. N-ar fi trebuit. As fi putut sa anticipez ... doar era o tanara conducatoare; dar era dimineata. Trag masina in dreptul ei si ma uit la ea:

Eu: "Vrei sa iti arat eu cum se semnalizeaza cand schimbi banda?" - recunosc, sunt rautcioasa.

Ea: "Da' nu vreau!"

Eu: "Dar macar stii ca ai asa ceva la masina?"

Ea: "Nu vreau! Nu te las! Nu vreau..."

Eu: "De semnalizare vorbesc, ca de lasat, am vazut ca nu ma lasi sa trec..."

Ea: "Nu vreau! NUU vreau!!"

Acum imi dau seama ca suna ca o placa stricata... "nu vreau, nu vreau". Si "nu vreau" caracterizeaza multe duduite la volan. Ele nu lasa pe nimeni sa intre in fata lor, blocheaza accesul pe stradute asteptand in coloana sa mai avanseze 10 centimetri, intra pe sens interzis si se cearta cu tine sa le lasi sa avanseze si se mai cearta pentru locul de parcare, argumentand "EU parchez aici! Eu sunt avocata!", apoi parcheaza anapoda cu doua roti pe trotuar, una pe carosabil si cealalta in aer.

Poveste - din perspectiva lui

Este cald afara si totusi suportabil, mai mult umezeala ma deranjeaza. Stau in fata portii, rezemat de stalp si cu capul plecat in pamant. Ma gandesc daca o sa imi raspunda, oare ce am sa ii spun. Mai astept... Oare o sa imi amintesc tot ce vroiam sa ii spun. Oare atunci o sa aiba vreo noima toate vorbele care imi vor iesi pe gura? Ma intreb daca ideile vor parea la fel de coerente, o data ce ea sa o se uite la mine cu privirea ei cruda si cu o evidenta nerabdare: "Zi o data ce ai de zis, ca n-am timp!" Nu o sa mai pot sa ii spun nimic. In zece cuvinte grabite nu pot sa o fac sa inteleaga. Oricum ma uraste. De fapt, ma iubeste, dar este prea furioasa si nu stie; si cand stie, nu recunoaste. Invart in mana floarea care i-am adus-o. De la caldura, petalele de pe margine incep sa isi schimbe culoarea. Imi scot o tigara, o invart intre degete si ma uit la ea. "Tutunul dauneaza grav sanatatii." ... si ELE oare nu?

Drumul spre Vama...

Nu stiu cum a aparut psihoza asta generala cu mersul la mare, o data cu "inceperea sezonului"...

Este exact ca la deschiderea oficiala a sarbatorilor de iarna, cand au pus un morman de sarme in mijlocul pietii Unirea si tot poporul de 1 Decembrie se bulucea sa vada grozavia. Drum care a costat ore si nervi pretiosi din viata unor oameni.

Stau in masina, rezemata lenes de geam si privesc in zare. Nu am mai avansat de vreo 5 minute nici un centimentru. Ma plictisesc. Soarele arde, asfaltul e incis, masinile din jur huruie si un miros de esapament ne invaluie. Ce frumos! Mergem la mare. Este ora 11 si inca nu am iesit de pe autostrada... speram sa ajungem si noi la o ora rezonabila in Vama.

Am avansat 3 metri si iar ne-am oprit.

... drumul este aglomerat. Nu ai altceva de facut decat sa suferi de caldura si plictiseala. Mai beau din cand in cand apa. Ma uit la tovarasul meu de drum cat de linistit motaie in scaunul lui. Soferul se plimba usor iritat pe sosea.

"Pana unde o fi asa de aglomerat?"

... in sfarsit am iesit de pe autostrada. Traficul parca se mai fluidizeaza putin. Acum cel putin nu mai stam... avansam cu 30km/h, dar avansam.

"Offf... cat mai avem de mers!"

Am ajuns in Vama pe la ora 2 dupa-amiaza, plecati de la ora 9. Ma gandeam cu ciuda, ca ar fi trebuit sa plecam mai devreme si evident, ca am fi ajuns mai repede. Corect?

PS: NU!! Ulterior am aflat ca daca plecam la ora 5 dimineata ajungeam la 1 dupa-masa...

Din ciclul "Femeie la volan"

Personaj: o anume femeie, cu fata dura barbateasca concentrata, de dimensiuni 4 x 4.

Loc de desfasurare: intersectia str Plantelor cu str Traian.

Actiune: doamna la volanul unui Logan albastru, manuia masina sa intre pe strada Plantelor.

Observatie: pentru necunoscatori... strada Plantelor nu este cu strada sens unic, desi pe site-ul politiei rutiere exista o sectiune unde cetatenii pot sa isi dea cu parerea care strazi ar trebui sa fie sens unic sau transformate in sens unic... o astfel de parere am trimis si eu referitor la strada Plantelor, o straduta pe care fluxul masinilor este, in general, dinspre Popa Nan spre Traian (mai ales dimineata) si care datorita masinilor parcate este echivalentul unei singure benzi.

Actiune: - continuare - ... si intra pe strada, se incurca cu masinile care tranzitau Plantelor si totusi se incapataneaza sa avanseze, moment in care loveste masina parcata de pe dreapta ei. Se opreste intrigata "Oare ce sunt sunetele care tocmai s-au auzit?!?!?" ...5 secunde de procesare a informatiilor... dupa care a 1-a si dai cu tupeu inainte... porneste alarma masinii parcate, tanti cu Logan ii da tot inainte. Masina parcata ramane in urma cu portiera, aripa fata stanga si roata din fata stanga DISTRUSE... cu alarma urland... si FEMEIA LA VOLANul Loganului se indrepta voiniceste catre mine. Moment in care am decis, ca nu o las sub nici o forma sa ma ocoleasca, cine stie cum ma darama si pe mine... MARSARIER! si fugi din calea inconstientei!!!

... am reusit sa o evit pe tanti!... si pe gura mea a iesit un "Futu-i!@?!@!?"

Interesant

Am intalnit recent o treaba foarte simpatica/interesanta: o aplicatie simpatica WorldClock 2008 care afiseaza niste estimari bazate pe masuratori statistice anuale din diferite surse... cel mai bine va lamuriti intrand pe WorldClock 2008.

Enjoy!

Mitzi... o "alta"

Acum cand credeam ca o sa fie liniste si pace in marea familie care o include pe pisulina tomberoneza... a inceput o forfota si mai mare: tomberonezii stau la geam si miorlaie cate o serenada pentru micuta noastra. A fost necesar de mai multe recipiente cu apa rece ca sa pot sa ii racoresc si sa ii alug. Prin urmare, consiliu de familie (toti colegii de birou) si s-a luat hotararea... pisi trebuie castrata. So, asa am si facut. Am trecut prin emotii, am urmarit-o cat era de bleaga, speriata si dezorientata dupa ce si-a revenit din anestezie si s-a trezit iar la mine acasa. Am vazut-o cum isi revine incet, incet... cum nu mai miorlaie nimeni sub geam dupa ea si cum parca, niciodata, nu am vazut-o cu o pofta mai mare de viata ca pana acum.

Au trecut aproape doua saptamani de la operatie. Ea este vesela, jucausa si mancacioasa. Trecuta printr-o schimbare majora in viata ei micuta si nesemnificativa, pot spune ca acum este o alta :)

Femeie la volan

Ar fi un titlu misogin... daca nu as face parte si eu din categoria asta :)
Acum cateva zile mergeam cu masina pe Mihai Bravu si urma sa fac stanga pe calea Vitan. Ajung la semafor, astept cuminte sa se faca verde. Eram prima masina la stop. In mijlocul intersectiei, o Corsa neagra oprita in directia calea Vitan si cu o duduita la volan (creata si blonda) care statea pur si simplu, asteptand... nu stiu ce (ca doar era verde pe sensul ei). Se face verde pentru mine, pornesc, ma impiedic de aceasta blonda creata, care nu stiu de ce tot statea acolo in mijlocul intersectiei (Nu puteam sa o ocolesc, pentru ca, normal de altfel, parte din intersectie era in "renovare"). Astept sa vad incotro vrea sa mearga. Ea sta. Ii dau un claxon scurt si o intreb ce face? Ea se uita luuung la mine, cu o expresie total inexistenta pe figura si sta in continuare. In tot parcursul schimbului de priviri... cei care vroiau sa faca stanga, ne blocheaza cu totul. Imi cedeaza nervii, o claxonez si ii fac semn sa avanseze si ea, ca doar bloca toata intersectia. In sfarsit reuseste sa mane masina cam un metru mai in fata si pe urma sta ... IAR. Acum deja ma enervasem si incepusem sa port o conversatie cu individul din masina de langa mine - pe care il blocam eu - in care ii explicam: "E femeie la volan!!! Incredibil!! E femeie la volan!!" Mai reusesc sa ma strecor putin si cand in sfarsit am crezut ca putem sa intram pe calea Vitan... duduita, imi taie calea si intra pe Mihai Bravu... evident, fara nici un fel de semnalizare, ca na... oare la ce i-o trebui ei semnalizare :D

So, asa imi explic titulul "FEMEIE LA VOLAN" :D Si banuiesc ca exista numeroase cazuri in care diverse duduite care aflate cu volanul in brate au facut manevre neasteptat de interesante, menite sa-ti scoata pe gura un "Futu-i!!"

Eveniment cultural

Ieri am fost la TNB sa ma incant cu o piesa de teatru. Evenimentul Eduard al III-lea, cu Ion Caramitru in rolul principal.

"Viziunea modernă a regizorului Alexandru Tocilescu este susţinută de o echipă artistică formată din Dragoş Buhagiar, Iosif Herţea şi Daniel Gontz.
Ilustraţia muzicală aleasă de Gabriel Basarabescu punctează, dramatic, momentele tensionate ale spectacolului şi scenele de luptă, iar Păstorel Ionescu a coordonat întreaga mişcare scenică a spectacolului. " - citat din Mediafax.

Incredibil de fascinant... am ajuns la teatru plina de entuziasm. Dupa o ora, incepusem sa imi pierd interesul... in a doua ora deja eram terminata psihic... iar in a treia ora incepusem sa ma uit prin sala sa citesc cateva impresii de pe mutrele plictisite si incacrite ale oamenilor din jurul meu. Intr-adevar, majoritatea fetelor emanau un dezinteres total, dar totusi dadeau dovada de o rabdare stoica... in asteptarea terminarii spectacolul. Este admirabil faptul ca nu cred ca a fost o persoana in sala aia care sa se ridice si sa plece... inaintea terminarii piesei de teatru.

Despre piesa in sine: costume usor dubioase, jocul slab (Caramitru neintrand in discutie) cu tente penibile si patetice, al naibii de lunga ca durata si uhhh... "ilustratia muzicala" foarte frumoasa de alt fel, dar fara nici o legatura cu piesa in sine si atmosfera ei.

PS: pisioii sunt maritati toti, am ramas eu si cu mitzi Sanda ... la birou, impartind acelasi scaun, ca pana la aparitia ghiaurilor :)

Joy

Ieri, ajung acasa de la servici... ma uit dupa mitzi pe strada, nu o vad, dar sper ca s-a intors si e bine mersi in casa. Intru in curte si aud un miorlait, dar parca nu al Sandei... cand ma uit, pe gard se cocotase un ditamai motanul, alb cu pete maron care miorlaia de mama focului: "Zaaatt, mah, d-aici!!! Vrei sa imi "aranjezi" pisica??!?! Zaat! La tine acasa!!!"

In casa... nu era. Ghiaurii mici, cum mi-au simtit prezenta au inceput sa miorlaie si sa chitaie. "Unde umbla mamica voastra vagabonzica?!?! pis- pis !?!". Ei se uitau la mine: "Maaauuu! Mauuuu!"... oricum, nu intelegeam ce vor sa imi zica, asta daca chiar ziceau ei ceva acolo.

Dupa ce m-am stresat ieri toata ziua, unde o fi mitzi, pe unde o umbla, sa nu fi patit ceva... in sfarsit, seara pe la 10 am gasit-o cu puiutii in brate (aia doi cu care am ramas - si asta pana maine). De bucurie ca s-a intors, primul lucru pe care l-am facut a fost sa incui geamul pe care a iesit. O zi n-are decat sa stea in casa, maine oricum mutam cazarea.

Am gasit stapan si pentru pisoiul negru de care va povesteam ca a ramas singurel si lipsit de aparare :)

Iar de maine totul revine la normal, pisoii toti la stapani, mitzi inapoi la birou.

Eveniment

M-am gandit ca ar fi draguta o poza de grup cu

mormolocii crescuti deja. Vineri a fost ultima zi in care fratiorii au mai fost toti impreuna.

Am reusit sa marit 3 pisoi deocamdata, au mai ramas 2. Unul dintre ei este deja promis si unul s-ar putea sa il pastrez eu (cel din imagine). Si asta pentru ca tanti mitzi s-a hotarat sa plece la o plimbare sa se mai aeriseasca si nu cred ca a mai gasit drumul inapoi spre casa. Pisi a mai iesit la plimbari in cursul zilei, cat timp era geamul deschis si de fiecare data s-a intors. De ieri dimineata... tot plimbareata este... sper cand ajung acasa diseara sa o gasesc.

Prima zi...

.... e prima insemnare in blog...


Acum cateva luni, o pisicuta neagra - neagra (tomberonela) s-a lipit de mine. Venea zilnic la geamul de la birou si se zgaia acolo pana o primeam inauntru s-o iubim si mai ales sa o hranim (eu si colegii mei de munca). In timp, a devenit o obisnuinta, daca intarzia deja era panica la birou: "Unde e mitzi?! Unde e mitzi?!" ... mitzi care intre timp devenise Sanda :) ... si tot in timp, micuta pisicuta a inceput sa ia in proportii, pana cand la un moment dat nu a mai incaput in propria piele si s-a divizat in 6 ... ea + 5 puiuti. Toate bune si frumoase, de acum singura problema era ca nu o puteam lasa in strada cu 5 mormoloci asa ca i-am dus la mine acasa, sa o cazez provizoriu, pana cresc puiutii suficient pentru a-i putea plasa la diverse familii adoptive. 4 puiuti si-au gasit stapan... am ramas doar eu cu mitzi si cu un puiut caruia inca ii caut un stapan.

Asadar, ea este mitzi Sanda, frumoasa mamica si puiutii ei.

Au trecut 2 luni de cand mormolocii au aparut pe lume, deja sunt niste pisicute in miniatura, obraznice si curioase :)